Legume de Bungard și Șelimbăr, în piețele din Sibiu

Credem ca mâncăm legume și fructe românești, dar de multe ori suntem păcăliți de vânzători, fără menajamente. În multe piețe, găsim pe tarabe legume care au călătorit mii de kilometri până în ţara noastră, și care sunt românești…doar pe etichetă.

Sunt însă și producători locali, care lucrează pământul dintotdeauna, si care oferă garanţia legumelor, fructelor și produselor curate, naturale.

La piața Rahova o puteți găsi pe doamna Valerica-Maria Dula, din Bungard. Se ocupă de agricultură de mai bine de 40 de ani. Deține pământ și grădini în satul Bungard, comuna Șelimbăr. Fiind o persoană în vârstă, cu o pensie care abia dacă îi acoperă plata utilităților, își completează veniturile prin vânzarea de legume din producția proprie, având în vedere că oricum practica agricultura și înainte să transforme această activitate într-o sursă de venit. Bunătățile pe care le oferă doamna Valerica, din poarta gospodăriei sale din Bungard sau de la taraba din piața Rahovei sunt morcovii, pătrunjelul, salata, ceapa.

La piața volantă „Transilvania” găsim alt șelimbărean. Domnul Barb Ioan, din Șelimbăr, are ca activitate principală agricultura. Pe partea de legume, se mândrește cu morcovi, țelină, cartofi și roșii, pe care le vinde ori acasă, ori la taraba din Piața Țărănească „Transilvania” din Sibiu. Se ocupă cu creșterea zarzavaturilor de aproape 20 de ani. Marea lui durere este faptul că în România produsele bio nu sunt recunoscute și prețuite ca atare. Cumpărătorii din piață vor forme generoase și prețuri cât mai mici, pe când cartofii crescuți natural sunt de cele mai multe ori mici și lipsiți de aspect, lucru care îi coboară în ochii lumii la jumătate din prețul cartofilor de supermarket, însă prețul corect ar fi de câteva ori mai mare. Gustul și proprietățile net superioare ale legumelor sale constituie argumentul cel mai mare al producătorului, iar, pe termen lung, sănătatea consumatorului, care nu înghite toate chimicalele prezente în legumele din comerțul de masă. „Nu există bun și ieftin. Cartoful mic ar trebui să fie dublu la preț, dar eu abia dacă reușesc să îl vând la jumătate de preț și ies în pierdere. Nu am nici producția, nici prețul altora. Mie îmi trebuie 100 de cartofi mici ca să fac cât 20 din cei mari dar injectați, însă prețul cu care sunt nevoit să vând e la jumate față de cartofii mari. Roșiile crescute artificial se dezvoltă în burete, pe când eu le culeg din lujer de pe arac. Normal că ale mele sunt cu 1 leu -2 lei mai scumpe. Dar ia roșia și o gustă, întâi, și pe urmă discutăm de preț… Trebuie să iasă și bani din ceea ce producem, ca să nu murim de foame”, concluzionează producătorul, care justifică astfel faptul că a fost nevoit să mai folosească și unele substanțe pentru creștere și cantitate, dar departe de multitudinea chimicalelor care sunt folosite în agricultura industrială.

Vrei să știi mereu ce se întâmplă în comunitate? Te ținem la curent cu tot ce e nou și important! Cu un simplu LIKE ești conectat la tot ce contează în Şelimbăr.